Medicinistii calatori

Experienta unui student roman Erasmus in sistemul medical francez. Despre diferente si despre cum sa profiti la maxim.

 

20140910_125856

Am decis sa scriu acest articol pentru a face putina lumina in ceea ce inseamna sa pleci de acasa si sa fii student Erasmus la medicina in sistemul educational din Franta.

Pentru ca atunci cand am plecat eu de acasa nu stiam precis in ce anume ma bag si daca diferentele vor fi chiar asa de mari in ceea ce priveste stagiile, cursurile si sistemul in general. A fost o provocare pe care am acceptat-o fara sa clipesc doarece nu ma sperie noutatea. Dar mi-as fi dorit poate sa am macar o idee despre ceea ce voi gasi , mi-as fi dorit  sa stiu dinainte ce oportunitati am aici si cum sa abordez situatia inca de la inceput. Sa am o mica fresca a ceea ce voi intalni in spital. Studentele din anii precedenti au fost dragute si ne-au vorbit despre viata, acte si profesori, dar mi-a fost greu sa inteleg exact diferentele de sistem, de aceea m-am decis sa va explic voua foarte detaliat si asta chiar inainte ca voi sa va decideti unde veti pleca.

Pentru ca recunosc ca au fost si momente pierdute in experienta asta mai ales la inceput pana am inteles ca am de facut aici. Momente cand am zis ca sunt Erasmus, ca nu e rolul meu sa ma implic mai mult,  ca nu trebuie sa stiu mai mult informatii. Dar am realizat cu trecerea timpului ca defapt nu este asa, ca puteam face lucurile alea, ca aveam informatiile alea si ca un student erasmus nu trebuie catalogat si mai ales nu trebuie sa si accepte eticheta. Lucrul pe care mi-as fi dorit sa-l stiu mai bine dinainte, sa mi se tipe in fata, sa fiu motivata.

Am avut un stagiu aproape pierdut, cel de nefrologie ( bine ca am invatat singura mai tarziu la cursuri) in care nu am facut aproape nimic, m-am lasat dusa de val, in nepasarea internilor si a ideii simple ca Erasmusii sunt aici doar ca sa se uite, sa-i urmeze pe alti studenti francezi si sa nu fie bagati in seama de nimeni. Dar timpul a trecut, experientele au venit si m-au obligat sa iau taurul de coarne pentru ca nu sunt aici sa ma joc sau in vacanta, si am ajuns sa fiu felicitata de pacienti pentru curajul de a veni si a lucra aici si de ai consulta singura la urgente inaintea doctorului, pentru ca oricum, cum a zis si mamica respectiva, singurul lucru care ma diferentiaza de externii lor este doar accentul meu diferit.

Dar o sa iau povestea de la inceput.

Nu stiu ce va doriti voi in calitate de studenti la medicina de la sistemul educational si de la facultatea noastra( indiferent ca este UMF Carol Davila sau alta ). Nu stiu ce asteptari ati avea de la un schimb Erasmus la o facultate de  medicina din strainatate.

Dar pot sa va spun ce imi doream eu, de ce sistemul medical educational francez este total diferit de ceea ce facem noi in Romania si ce m-a impresionat si ce m-a dezamagit. De ce studentii francezi par sa aiba mai multe cunostiinte decat noi, desi nu este in totalitate adevarat. In schimb, va pot spune dupa jumatate de an petrecut aici la ei in spitale, cu mana pe inima, ca ei sunt mult mai pregatiti decat noi sa devina rezidenti.

Va spun parerea mea in calitate de student care adora medicina. Mi-am dorit sa intru la medicina inca din clasa a 7-a cand am luat premiul I la Olimpiada de biologie . Am intrat cu 90 de puncte la Admitere si am luat bursa timp de 3 ani, ador sa invat la medicina, nu pentru note ci pentru sentimentul imens de bucurie pe care mi-l da fiecare notiune descoperita in timp ce invat.

Facultatea de Medicina din Bucuresti ma impresionat prin anumiti profesori, dar  m-a si dezamagit. Unul din lucrurile cele mai frustrante era acela cand se intampla de multe ori sa fim prea multi studenti care vad un pacient. Cand 10 studenti fac o anamneza la un singur pacient, responsabilitatea scade total. Cu cat suntem mai multi care vorbim cu un pacient, cu atat mai prost. Nimeni nu are sentimentul ca realizeaza ceva pentru el, ci doar ca in mica noastra turma reusim sa facem o ciorba din care poate poate se va ajunge la o concluzie comuna, fara simtul unei reusite individuale. Si mai ales fara simtul unei greseli individuale din care poti invata atat de multe. Sistemului nostru nu ii pasa ca noi pierdem timpul, sprijinim pereti sau Gorjeanca, noi suntem vazuti ca niste mici invadatori in spitalele romanesti. 

Fata de sistemul din Italia unde studentii nici nu intra in spitale pana termina facultatea, ai crede ca sistemul din Romania chiar iti da posibilitatea sa inveti lucruri practice, sa faci o anamneza, un examen clinic, sa urmaresti un pacient, dar ai impresia asta pentru ca inca nu ai fost in Franta.

Cea mai autentica experienta de doctor in cadrul studentiei la Bucuresti a fost in proiectul de voluntariat  “Impreuna pentru Sanatate Rurala” in care mai multi studenti alaturi de cativa doctori merg si consulta localnicii care nu au acces la un cabinet medical la ei in sat.  Acolo tu, studentul, vezi pacientul prima data, tu il intrebi ce are, tu faci triajul, tu decizi unde merge mai departe si de ce are nevoie. Suna uimitor pentru un student, acest proiect chiar te face sa pleci acasa cu o sete nemasurata de invatat, nu pentru tine, ci pentru omul pe care trebuie sa-l ajuti. Traiesti pentru o secunda ce inseamna meseria pe care o vei avea. Si mai ales RESPONSABILITATEA pe care o vei avea pe umerii tai.  Dar esti inca student, inghiti in sec si iti spui linistit ca mai ai de invatat, ca nu e inca treaba ta, pana la final vei stii oricum ce vei avea de facut.

DSC_0816 (2)

In cadrul poiectului IPSR

Cum ar fi acum sa va spun, ca experienta asta o au studentii francezi zi de zi incepand cu anul 3? Nu ma credeti? Nici eu nu as fi crezut. Zi de zi la stagiu, studentii francezi vad pacientii de pe sectie si isi scriu observatiile in Easily ( toate datele pacientilor sunt in aceasta baza de date, fara foi de observatie pe hartie, fara analize printate decat la nevoie) si au codul lor propriu de autentificare in sistem. Numele lor apare acolo cu observatia pe care ei au facut-o. Ei fac internari, externari, ei fac foile de transport, ei lucreaza. Isi fac treaba si rezidentii ii verifica, le explica, si le arata cum trebuie sa faca si de ce, ii intreaba materie si ei iti spun fara sa clipeasca pana si dozele.  Iar din cate am inteles din anii 5-6 au si dreptul de a scris retete. De altfel, ei primesc si bani pentru treaba pe care o fac, cam 250 euro pe stagiu. Nu e mult pentru ei, dar este modalitatea  sistemului lor de a ii invata responsabilitatea.

Pro  Eu personal am observat ca ei capata o experienta clinica extrem de mare prin aceast sistem. Eu fiind in stagiul de pediatrie, la urgente pediatrice, unde da, eu sunt prima persoana care vede copilul, eu fac prima anamneza si primul examen clinic care este salvat oficial in sistem, iar mai apoi vin adaugarile internului sau ale doctorului, am invatat enorm de multe din propriile mele greseli, din propriile cazuri vazute si apoi explicate de catre doctorul mai mare. Dupa cateva zile, stiu care imi sunt indatoririle, stiu cum sa vorbesc cu pacienti, stiu sa nu mai am nici o emotie inainte de a primi un pacient, chiar daca totul se desfasoara in limba franceza. Si mai ales, am invatat multa franceza in acest scurt timp de cand am inceput stagiul.

Contra  Profesorul nu are intotdeauna timp de tine sa-ti explice cum merg lucrurile. Tu oficial trebuie deja sa stii ce ai de facut, cum, cand, si mai ales ce medicamente dai, ce doze. Cum zic ei, trebuie sa stii sa faci Prise en charge. Sunt lucruri pe care trebuia deja sa le fi invatat pentru examenele din anii trecuti. Mai ales ca ei, studentii francezi, sunt pregatiti la cursuri pentru acest tip de sistem din prima clipa cand intra in facultate.

SFATURI – Pentru studentii romani care veti veni la Erasmus in Franta, veniti cu tupeu! DA, va fi foarte greu initial, nu ati fost niciodata pusi intr-un astfel de sistem si pe langa voi studentii francezi sunt deja experti in ceea ce fac, de ani de zile lucreaza asa, au invatat multe lucruri care pentru noi par uimitoare, si aici e vorba de protocoale, ce trebuie sa faci nu neaparat de ce, dar stii ce analize trebuie sa dai si ce sa faci mai departe in functie de orice, protocolul e alb si negru niciodata gri. Lucuri care pentru noi nu sunt chiar asa, noi suntem invatati alfel, noi mereu spunem sa ai putea sa faci asta dar si asta, dar poate si asta niciodata precis.

Veniti cu tupeu, nu imbratisati ideea de “sunt student erasmus, eu nu stiu multe lucuri, sunt pierdut in spatiu”. Pentru ca asta e parerea lor despre studentii erasmus, nu o sa vi se dea pacienti decat daca cereti neaparat asta. O sa vi se zica sa-i urmati pe externii francezii si sa va uitati si voi la ce fac ei. Nu acceptati asta pentru ca o sa picati intr-un cerc vicios de lene si stat degeaba. Eu am patit-o, nu am facut nimic tot stagiul de nefrologie, nu am invatat deloc nefrologie astfel, nu am fost bagata de loc in seama si m-am lasat si eu pe tanjeala, regret foarte mult pentru ca as fi putut face mai multe.

Luati-va pacienti si cereti sa faceti tot ce fac studentii lor. Da, o sa va simtiti putin cam prosti initial, dar doar pentru ca nu cunoasteti sistemul, totul vine invatand, iar noi romanii suntem oameni foarte inteligenti. In 2 saptamani la pediatrie (poate m-a motivat si faptul ca eu asta vreau sa fac) am ajuns sa stiu exact ce trebuie sa scriu si unde, ce analize trebuie sa fac inainte si o parte din protocolul care trebuie respectat.

Deci daca vreti sa invatati ceva veniti cu curaj si nu va lasati pe tanjeala, nu vreti sa va intoarceti in Romania si sa fi ramas in spatele colegilor. Si mai ales, e pacat sa nu profitati de un sistem in care poti invata mult mai multe.

Duceti-va la cursuri, majoritatea sunt super interactive in comparatie cu orice fel de cursuri de la noi. Datorita structurii examenului lor ECN bazat pe grile multiple si cazuri in cascada, cursurile sunt extrem de interactive si astfel se ajunge ca majoritatea studentiilor din sala sa raspunda pana la sfarsitul orei. Din nou aici se poate vedea avantajul unui numar redus de studenti, pentru ca aici la un curs nu suntem 100 ci 20-30.

Raspundeti la cursuri, aveti mult mai multe cunostinte decat va imaginati. Mintea studentilor francezi nu este atat de multicolora cum este a noastra, a celor educati in Romania cu cursuri enciclopedice. Da, este adevarat, ei invata pe scurt si la obiect, ce trebuie sa stii, ce bilant de analize trebuie sa faci, ce bilant preterapeutic si ce tratament dai, dar macar pe astea le stiu la perfectie. Ei nu sunt intrebati de ce este aia asa sau de ce e pe dincolo. Si stiti ceva? Nici nu ii intereseaza! Nu mi-am dat seama inca, daca ei defapt nu au asa multe cunostinte ca studentii romani sau nu fac conexiunile intre ele. Mi s-a parut deseori ca la acest capitol suntem mai buni. In acelasi timp, sunt unii care au niste cunostinte de te lasa masca. Studenti de anul 5 despre care zici ca sunt rezidenti. O cauza posibila a acestui lucru este probabil si competitia feroce din anul 1.

Aici intra 1000 in anul 1, comun pentru medicina, farmacie si medicina dentara si sunt eliminati pana raman 200. Asa ca invata pana nu mai pot. Stresul este extrem de mare, studenti stresati ca aici nu am mai vazut in viata mea. Nici noi nu suntem asa stresati si vorba aia, noi avem bursa si taxa pentru care sa ne distrugem tineretea. Ma intrebau cum pot sa plec in Erasmus in anul 5 cand sunt atat de multe lucruri de invatat in anul 5. Pentru ca uneori nu ies din casa cu zilele iar Biblioteca este non stop full inca de la ora 7 dimineata. Dar dupa toata astea, nu stiu daca pot sa spun daca sunt mai buni ca noi sau nu. In orice caz, vor iesi mult mai bine pregatiti din Facultate decat noi pentru as face treaba de clinicieni. Da , recuperam si noi atunci cand suntem rezidenti dar doar dupa un prim an in care te simti total pierdut si neajutorat. Si chiar o rezidenta romanca pe care am cunoscut-o aici mi-a impartasit parerea dupa ce a facut initial 3 ani acasa de rezidentiat si pe ultimii 2 aici.

Raspundeti la cursuri pentru ca au fost momente cand eu am spus niste lucuri care pentru mine erau banale si am ajuns sa uimesc toata sala pentru ca le stiam. Daca va povestesc si voua, probabil ca va veti amuza si voi.

Ce au ei si nu avem noi Niste carti clare din care sa intelegem ceva. Lor li se da cartea  facuta de Colegiul doctorilor, toti marii profesori din domeniu se pun la treaba si scot o carte. Si da, asta este cartea din ea inveti pentru ECN si pentru examene. Din intelepciunea lor, beneficiem si noi cand invatam pentru ECN.

Cartile noastre sunt Enciclopedii extrem de detaliate in care de multe ori te pierzi in detalii pana sa reusesti sa termini subiectul. Dar in acelasi timp imi e dor de ele , imi e dor sa inteleg de ce e asa si de ce e invers, si nu sa am totul foarte la obiect . Desi avandu-le la obiect, de multe ori e mai usor sa vezi imaginea de ansamblu. Ce e clar ca cel mai bine ar fi undeva la mijloc.

De asta este bine sa mergi la Erasmus in Franta si nu numai. Pentru ca iti deschide orizonturile si mintea, stii ca mai exista si un alt mod de a invata, alt tip de carti, un alt fel de experienta in spital .Apoi il compari cu ce ai la tine acasa, iar din amandoua faci ceva mai bun pentru tine ca om si ca doctor si ca cetatean.

Sistemul francez nu e perfect nici pe departe , nici al nostru ( asta se stie), dar tu poti lua ce e mai bun de la fiecare.

Nu mai zic ca la examene inveti o cantitate mare de materie si e posibil sa-ti pice 2 cazuri clinice din 2 subiecte din cele 50, si asta a fost, le stiai ori ba. Unele examene de la noi mi se par mult mai relevante in acest sens.

Acum ca sa ii mai vorbesc si de bine, am uitat sa va zic ca daca esti anul 5 si le zici ca nu ai facut o punctie lombara inca, este posibil sa se uite ciudat la tine, pentru ca la ei si studenti din anul 3 fac asta. Iar in stagile de chirurgie, intrii steril in fiecare operatie, pana te plictisesti, dar poate fi extrem de interesant pentru cei chiar pasionati de bisturiu.

De altfel, francezii sunt oameni calmi, nu sunt colerici ca romanii. Aici doctorii mai mari nu se crizeaza, nu tipa, nu arunca cu lucruri si nu iti vorbesc urat. Nu te cearta ca sa te simti prost, ci iti explica si tie ca sa te intorci acasa cu ceva in plus.

Aici la cursuri, un student daca pune o intrebare niciodata nu este considerat prost de catre colegi sau de catre profesor indiferent de ce ar fi spus. Ii este explicat de ce parerea lui nu este cea mai corecta si care este raspunsul corect. Aici nu te simti jenat sa pui o intrebare, nici daca intrebi de 5 ori ce este ala un osmol. Daca tu nu ai inteles, nu se trece mai departe pana tu nu ai inteles precis. Ceea ce e de apreciat. In Romania, rar vezi o mana ridicata in amfiteatrul de 100 de oameni, si e pacat, suntem invatati sa fim muti si de acord. Si sa radem de ceilalti daca pun intrebari. Pe cand aici, am fost certata de ce “daca vreau sa fac pediatrie” nu pun mai multe intrebari. Pentru ca nu sunt obisnuita sa pun intrebari decat atunci cand chiar nu inteleg ce se intampla, nu intreb in afara contextului, iar aici studentii lor sunt experti in a intreba tot felul de lucruri. Noi parca avem o frica in a deschide gura si a dialoga.

Un lucru de laudat aici sunt studentii din anul 6. Cand ii vezi, nu poti face diferenta intre ei si interni, pentru ca au increderea, experienta practica si cunostintele pentru a fi doctori deja. Ei sunt pregatiti pentru urmatorul pas, pentru rezidentiat, sistemul i-a pregatit. Pe cand noi tremuram in primul an de rezidentiat cu gandul la responsabilitatea care ni se pune pe umeri si lipsa de antrenament.

Acesta este experienta mea de pe acum si sfaturile pe care le am pentru cei care vor sa vada sistemul medical de aici, din Franta. Poate nu tot ce am spus aici este corect. Poate nu am povestit tot in acest articol. Este vorba despre ce am trait eu si cum am simtit eu.

Am vrut sa vorbesc aici mai mult despre experienta clinica si despre ce am invatat eu aici ca student in anul 5. Sunt multe de zis in continuare despre Franta si despre ce se intampla aici cand esti Erasmus si despre modul de viata frantuzesc. Vom aborda aceste lucruri in alte articole in curand.

Daca simtiti nevoia sa completati si sa spuneti alte lucruri sau sa criticati spusele mele, va rog frumos sa o faceti. Doar asa putem comunica si imbunatati ceva. In Franta, doctorii isi vorbesc intre ei folosind apelativul “cher confrere”.  Draga confrate. Asa ca, Dragi Confrati, spuneti-va parerea.

11001775_10206202368761628_9069652933546059606_n

Comments

comments

2 thoughts on “Experienta unui student roman Erasmus in sistemul medical francez. Despre diferente si despre cum sa profiti la maxim.

  1. Pingback: 2 ani de Medicinistii Calatori – Medicinistii calatori

  2. Pingback: Lourdes, Franta – Cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume – Medicinistii calatori

Leave a Reply

Your email address will not be published.